Am găsit 21 de definiții pentru cuvantul/cuvintele talent:

TALÉNT, talente, s. n. Aptitudine, înclinare înnăscută într-un anumit domeniu; capacitate deosebită, înnăscută sau dobândită, într-o ramură de activitate, care favorizează o activitate creatoare. ◊ Loc. adj. De talent = talentat. ♦ Persoană înzestrată cu aptitudini remarcabile. – Din fr. talent, lat. talentum.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a



TALÉNT s.n. Aptitudine, înclinație naturală deosebită într-un anumit domeniu. ♦ De talent = talentat. ♦ Persoană care are o asemenea aptitudine deosebită. [Pl. -te, -turi. / < fr. talent, it. talento, lat. talentum – lingou, ban].
Sursa: Dicționar de neologisme

TALÉNT s. n. aptitudine, capacitate deosebită într-un anumit domeniu. (p. ext.) cel care are o asemenea aptitudine. (< fr. talent., lat. talentum)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

*talént m. (lat. talentum, d. vgr. tálanton, balanță, greutate cam de 26 kg., talant). Talant. Fig. S. n., pl. e. Aptitudine, aplicațiune, calitate intelectuală: acest copil are talent la matematică, la muzică. Persoană talentată: acest tînăr e un talent extraordinar.
Sursa: Dicționaru limbii românești

talént s. n., pl. talénte
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

talent n. 1. greutate, la Grecii antici, care varia după țări; 2. monedă greacă de argint în valoare de 5560 lei; 3. fig. aptitudine distinsă, abilitate naturală sau dobândită: talentul vorbirii; 4. om de talent: un talent de prima ordine.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

TALÉNT, talente, s. n. Aptitudine, înclinare înnăscută într-un anumit domeniu; capacitate deosebită, înnăscută sau dobândită, într-o ramură de activitate, care favorizează o activitate creatoare. ◊ Loc. adj. De talent = talentat. ♦ Persoană înzestrată cu aptitudini remarcabile. – Din fr. talent, lat. talentum.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

TALÉNT, talente, s. n. Aptitudine, înclinare înnăscută într-un anumit domeniu; capacitate deosebită, înnăscută sau dobândită, într-o ramură de activitate, care favorizează o activitate creatoare. ◊ Loc. adj. De talent = talentat. ♦ Persoană înzestrată cu aptitudini remarcabile. – Din fr. talent, lat. talentum.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

TALÉNT s.n. Aptitudine, înclinație naturală deosebită într-un anumit domeniu. ♦ De talent = talentat. ♦ Persoană care are o asemenea aptitudine deosebită. [Pl. -te, -turi. / < fr. talent, it. talento, lat. talentum – lingou, ban].
Sursa: Dicționar de neologisme

TALÉNT s. n. aptitudine, capacitate deosebită într-un anumit domeniu. (p. ext.) cel care are o asemenea aptitudine. (< fr. talent., lat. talentum)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

*talént m. (lat. talentum, d. vgr. tálanton, balanță, greutate cam de 26 kg., talant). Talant. Fig. S. n., pl. e. Aptitudine, aplicațiune, calitate intelectuală: acest copil are talent la matematică, la muzică. Persoană talentată: acest tînăr e un talent extraordinar.
Sursa: Dicționaru limbii românești

talént s. n., pl. talénte
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

talent n. 1. greutate, la Grecii antici, care varia după țări; 2. monedă greacă de argint în valoare de 5560 lei; 3. fig. aptitudine distinsă, abilitate naturală sau dobândită: talentul vorbirii; 4. om de talent: un talent de prima ordine.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

TALÉNT, talente, s. n. Aptitudine, înclinare înnăscută într-un anumit domeniu; capacitate deosebită, înnăscută sau dobândită, într-o ramură de activitate, care favorizează o activitate creatoare. ◊ Loc. adj. De talent = talentat. ♦ Persoană înzestrată cu aptitudini remarcabile. – Din fr. talent, lat. talentum.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

TALÉNT, talente, s. n. Aptitudine, înclinare înnăscută într-un anumit domeniu; capacitate deosebită, înnăscută sau dobândită, într-o ramură de activitate, care favorizează o activitate creatoare. ◊ Loc. adj. De talent = talentat. ♦ Persoană înzestrată cu aptitudini remarcabile. – Din fr. talent, lat. talentum.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

TALÉNT s.n. Aptitudine, înclinație naturală deosebită într-un anumit domeniu. ♦ De talent = talentat. ♦ Persoană care are o asemenea aptitudine deosebită. [Pl. -te, -turi. / < fr. talent, it. talento, lat. talentum – lingou, ban].
Sursa: Dicționar de neologisme

TALÉNT s. n. aptitudine, capacitate deosebită într-un anumit domeniu. (p. ext.) cel care are o asemenea aptitudine. (< fr. talent., lat. talentum)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

*talént m. (lat. talentum, d. vgr. tálanton, balanță, greutate cam de 26 kg., talant). Talant. Fig. S. n., pl. e. Aptitudine, aplicațiune, calitate intelectuală: acest copil are talent la matematică, la muzică. Persoană talentată: acest tînăr e un talent extraordinar.
Sursa: Dicționaru limbii românești

talént s. n., pl. talénte
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

talent n. 1. greutate, la Grecii antici, care varia după țări; 2. monedă greacă de argint în valoare de 5560 lei; 3. fig. aptitudine distinsă, abilitate naturală sau dobândită: talentul vorbirii; 4. om de talent: un talent de prima ordine.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

TALÉNT, talente, s. n. Aptitudine, înclinare înnăscută într-un anumit domeniu; capacitate deosebită, înnăscută sau dobândită, într-o ramură de activitate, care favorizează o activitate creatoare. ◊ Loc. adj. De talent = talentat. ♦ Persoană înzestrată cu aptitudini remarcabile. – Din fr. talent, lat. talentum.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)