TĂIÓS, -OÁSĂ, tăioși, -oase, adj. I. (Despre obiecte) Care este ascuțit, dur și poate tăia; ascuțit. II. Fig. 1. (Despre vânt, ger etc.) Care biciuiește trupul sau fața, care îți dă senzația că te taie. 2. (Despre privire, glas etc.) Pătrunzător, aspru, ascuțit. 3. (Despre vorbe, stil etc.) Mușcător, caustic. – Tăia + suf. -os.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a tăĭós, -oásă adj. (d. taĭ). Care taĭe bine: cuțit tăĭos.
Sursa: Dicționaru limbii românești
tăiós adj. m., pl. tăióși; f. tăioásă, pl. tăioáseSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită tăios a. care taie.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
TĂIÓS, -OÁSĂ, tăioși, -oase, adj. I. (Despre obiecte) Care este ascuțit, dur și poate tăia; ascuțit. II. Fig. 1. (Despre vânt, ger etc.) Care biciuiește trupul sau fața, care îți dă senzația că te taie. 2. (Despre privire, glas etc.) Pătrunzător, aspru, ascuțit. 3. (Despre vorbe, stil etc.) Mușcător, caustic. – Tăia + suf. -os.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)