TAHOMÉTRU, tahometre, s. n. Instrument de măsurat viteza unghiulară și turațiile unei piese rotitoare. ◊ Tahometru electric = tahometru alcătuit dintr-un mic generator electric și dintr-un voltmetru electric, a cărui scală e gradată în unități de viteză unghiulară sau de turație; tahogenerator. – Din germ. Tachometer.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a TAHOMÉTRU s.n. Instrument pentru măsurarea turației motoarelor; tahimetru (2). ♦ Tahometru electric = tahogenerator. [< fr. tachéomètre, germ. Tachometer, cf. gr. tachos – viteză, metron – măsură].
Sursa: Dicționar de neologisme
TAHOMÉTRU s. n. elem. tahimetru2.
Sursa: Marele dicționar de neologisme
!tahométru (aparat tehnic) (-me-tru) s. n., art. tahométrul; pl. tahométre Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită TAHOMÉTRU, tahometre, s. n. Instrument de măsurat viteza unghiulară și turația unui corp solid în mișcare de rotație. ◊ Tahometru electric = tahometru alcătuit dintr-un mic generator electric și dintr-un voltmetru electric, a cărui scală e gradată în unități de viteză unghiulară sau de turație; tahogenerator. – Din germ. Tachometer.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)