TAHMIN, tahminuri, s. n. (Înv.) Socoteală, deviz aproximativ; p. ext. aproximație. – Din tc. tahmïn.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
tahmín s. n. – Socoteală, deviz. – Mr. tahmine. Tc. (arab.) tahmin (Șeineanu, III, 116), cf. alb., bg. tahmin. Sec. XIX, înv.Sursa: Dicționarul etimologic român tahmín n., pl. urĭ (turc. tahmin, prețuire). Vechĭ. Aproximațiune: socoteală cu tahmin (Flm.).
Sursa: Dicționaru limbii românești
tahmín (înv.) s. n., pl. tahmínuriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită tahmin n. aproximațiune: să vă fac o socoteală cu tahmin FIL. [Turc. TAHMIN, prețuire].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
TAHMÍN, tahminuri, s. n. (înv.) Socoteală, deviz aproximativ; p. ext. aproximație. – Din tc. tahmin.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) 