Am găsit 30 de definiții pentru cuvantul/cuvintele tahigraf:

TAHIGRÁF1, tahigrafe, s. n. Aparat folosit în topografie, cu care se întocmesc planuri cu ajutorul unui creion-trasor acționat de aparat în timpul observațiilor. – Din germ. Tachygraphe.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a



TAHIGRÁF2, tahigrafi, s. m. (Înv.) Stenograf. – Din fr. tachygraphe.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

TAHIGRÁF s.n. 1. (Mec.) Aparat înregistrator de viteze. 2. Tahograf folosit la întocmirea de planuri și hărți topografice. [Var. taheograf s.n. / < fr. tachygraphe, cf. gr. tachys – rapid, graphein – a scrie].
Sursa: Dicționar de neologisme

TAHIGRÁF1 s. n. v. taheograf.
Sursa: Marele dicționar de neologisme

TAHIGRÁF2 /TAHOGRÁF s. n. tahometru înregistrator. (< fr. tachygraphe, germ. Tachograph)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

*tahigraf, -ă adj. (vgr. tahygráphos, d. tahýs, răpede [!], și grápho, scriŭ). Stenograf.
Sursa: Dicționaru limbii românești

tahigráf1 (persoană) (înv.) (-hi-graf) s. m., pl. tahigráfi
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

!tahigráf2 (aparat) (-hi-graf) s. n., pl. tahigráfe
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

TAHIGRÁF1, tahigrafe, s. n. Aparat folosit în topografie, cu care se întocmesc planuri cu ajutorul unui creion-trasor acționat de aparat în timpul observațiilor. – Din germ. Tachygraphe.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

TAHIGRÁF2, tahigrafi, s. m. (înv.) Stenograf. – Din fr. tachygraphe.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

TAHIGRÁF1, tahigrafe, s. n. Aparat folosit în topografie, cu care se întocmesc planuri cu ajutorul unui creion-trasor acționat de aparat în timpul observațiilor. – Din germ. Tachygraphe.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

TAHIGRÁF2, tahigrafi, s. m. (Înv.) Stenograf. – Din fr. tachygraphe.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

TAHIGRÁF s.n. 1. (Mec.) Aparat înregistrator de viteze. 2. Tahograf folosit la întocmirea de planuri și hărți topografice. [Var. taheograf s.n. / < fr. tachygraphe, cf. gr. tachys – rapid, graphein – a scrie].
Sursa: Dicționar de neologisme

TAHIGRÁF1 s. n. v. taheograf.
Sursa: Marele dicționar de neologisme

TAHIGRÁF2 /TAHOGRÁF s. n. tahometru înregistrator. (< fr. tachygraphe, germ. Tachograph)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

*tahigraf, -ă adj. (vgr. tahygráphos, d. tahýs, răpede [!], și grápho, scriŭ). Stenograf.
Sursa: Dicționaru limbii românești

tahigráf1 (persoană) (înv.) (-hi-graf) s. m., pl. tahigráfi
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

!tahigráf2 (aparat) (-hi-graf) s. n., pl. tahigráfe
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

TAHIGRÁF1, tahigrafe, s. n. Aparat folosit în topografie, cu care se întocmesc planuri cu ajutorul unui creion-trasor acționat de aparat în timpul observațiilor. – Din germ. Tachygraphe.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

TAHIGRÁF2, tahigrafi, s. m. (înv.) Stenograf. – Din fr. tachygraphe.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

TAHIGRÁF1, tahigrafe, s. n. Aparat folosit în topografie, cu care se întocmesc planuri cu ajutorul unui creion-trasor acționat de aparat în timpul observațiilor. – Din germ. Tachygraphe.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

TAHIGRÁF2, tahigrafi, s. m. (Înv.) Stenograf. – Din fr. tachygraphe.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

TAHIGRÁF s.n. 1. (Mec.) Aparat înregistrator de viteze. 2. Tahograf folosit la întocmirea de planuri și hărți topografice. [Var. taheograf s.n. / < fr. tachygraphe, cf. gr. tachys – rapid, graphein – a scrie].
Sursa: Dicționar de neologisme

TAHIGRÁF1 s. n. v. taheograf.
Sursa: Marele dicționar de neologisme

TAHIGRÁF2 /TAHOGRÁF s. n. tahometru înregistrator. (< fr. tachygraphe, germ. Tachograph)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

*tahigraf, -ă adj. (vgr. tahygráphos, d. tahýs, răpede [!], și grápho, scriŭ). Stenograf.
Sursa: Dicționaru limbii românești

tahigráf1 (persoană) (înv.) (-hi-graf) s. m., pl. tahigráfi
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

!tahigráf2 (aparat) (-hi-graf) s. n., pl. tahigráfe
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

TAHIGRÁF1, tahigrafe, s. n. Aparat folosit în topografie, cu care se întocmesc planuri cu ajutorul unui creion-trasor acționat de aparat în timpul observațiilor. – Din germ. Tachygraphe.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

TAHIGRÁF2, tahigrafi, s. m. (înv.) Stenograf. – Din fr. tachygraphe.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)