TABULÁȚIE s.f. Operație făcută de anumite mașini de calcul atunci când sunt folosite la însumări; tabulare. [Cf. it. tabulazione, lat. tabulatio]. Sursa: Dicționar de neologisme TABULÁȚIE s. f. tabulare. (< fr., engl. tabulation, lat. tabulatio)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
tabuláție, -i, (tăbulație, tablău), s.f. – Carte funciară, cadastru: „Au măsurat pământu' și de-atunce s-o făcut tăbulațiile” (Papahagi 1925: 324). – Din tablă „tabel, indice” + -ație.
Sursa: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș
tăbuláție, s.f. – v. tabulație.
Sursa: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș