Am găsit 8 definiții pentru cuvantul/cuvintele tătăit:

TĂTĂÍT, -Ă, tătăiți, -te, adj. (Reg.) Care vorbește peltic. – Formație onomatopeică.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


tătăít (-tă), adj. – (Mold.) Peltic. Creație spontană.
Sursa: Dicționarul etimologic român

tătăít, -ă adj. (d. sunetu t des repetat). Mold. nord. Rar. Bîlbîit.
Sursa: Dicționaru limbii românești

tătăít (reg.) adj. m., pl. tătăíți; f. tătăítă, pl. tătăíte
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

TĂTĂÍT, -Ă, tătăiți, -te, adj. (Reg.) Care vorbește peltic. – Formație onomatopeică.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

ȚÂȚÂÍT s. n. Faptul de a țâțâi; (concr.) sunet ascuțit, strident. – V. țâțâi.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

țâțâít s. n., pl. țâțâíturi
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

ȚÂȚÂÍT, țâțâituri, s. n. Faptul de a țâțâi; (concr.) sunet ascuțit, strident. – V. țâțâi.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

Forme flexionare:

țâțâit - Verb, Participiu pasiv - pentru cuvantul țâțâi