TĂTĂÍT, -Ă, tătăiți, -te, adj. (Reg.) Care vorbește peltic. – Formație onomatopeică.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
tătăít (-tă), adj. – (Mold.) Peltic. Creație spontană.Sursa: Dicționarul etimologic român tătăít, -ă adj. (d. sunetu t des repetat). Mold. nord. Rar. Bîlbîit.
Sursa: Dicționaru limbii românești
tătăít (reg.) adj. m., pl. tătăíți; f. tătăítă, pl. tătăíteSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită TĂTĂÍT, -Ă, tătăiți, -te, adj. (Reg.) Care vorbește peltic. – Formație onomatopeică.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) ȚÂȚÂÍT s. n. Faptul de a țâțâi; (concr.) sunet ascuțit, strident. – V. țâțâi.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a țâțâít s. n., pl. țâțâíturiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
ȚÂȚÂÍT, țâțâituri, s. n. Faptul de a țâțâi; (concr.) sunet ascuțit, strident. – V. țâțâi.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
țâțâit - Verb, Participiu pasiv - pentru cuvantul țâțâi
