TĂCÚT1 s. n. (În expr.) Pe tăcute(le) = în tăcere, pe ascuns. [Formă gramaticală: (în expr.) tăcute(le)] – V. tăcea.Sursa: Dicționarul limbii române moderne TĂCÚT2, -Ă, tăcuți, -te, adj. 1. Care tace, care nu vorbește; p. ext. care nu face zgomot; calm, liniștit. 2. Taciturn; p. ext. discret, rezervat, timid. – V. tăcea.Sursa: Dicționarul limbii române moderne
TĂCÚT, -Ă, tăcuți, -te, adj. 1. Care tace, care nu vorbește; p. ext. care nu face zgomot; calm, liniștit. 2. Puțin comunicativ, taciturn; p. ext. discret, rezervat, timid. – V. tăcea.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a tăcút, -ă adj. Care tace din natura luĭ (taciturn, mocnit): om tăcut. Lipsit de zgomot: casă tăcută. Pe tăcute, fără a vorbi saŭ a face zgomot: a lucra pe tăcute.
Sursa: Dicționaru limbii românești
!tăcút s. n.Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită tăcut n. 1. care tace sau vorbește puțin: discret, taciturn; 2. fig. lipsit de sgomot: casă tăcută. ║ adv. pe tăcute, în tăcere.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
TĂCÚT, -Ă, tăcuți, -te, adj. 1. Care tace, care nu vorbește; p. ext. care nu face zgomot; calm, liniștit. 2. Puțin comunicativ, taciturn; p. ext. discret, rezervat, timid. – V. tăcea.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)
Forme flexionare:
tăcut - Verb, Participiu pasiv - pentru cuvantul tăcea