TĂCĂÍ, tăcăiesc, vb. IV. Intranz. A scoate la intervale regulate sunetul exprimat prin interjecția „tac”. ♦ A ciocăni, a țăcăni. ♦ (Despre inimă) A zvâcni, a bate (ritmic). [Var.: tâcâí vb. IV] – Tac1 + suf. -ăi.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a tăcăí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tăcăiésc, imperf. 3 sg. tăcăiá; conj. prez. 3 să tăcăiáscăSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
tăcăì v. a bate repede, a pulsa: îi tăcăia inima de frică ISP. [V. tac !].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
TĂCĂÍ, tăcăiesc, vb. IV. Intranz. A scoate la intervale regulate sunetul exprimat prin interjecția „tac”. ♦ A ciocăni, a țăcăni. ♦ (Despre inimă) A zvâcni, a bate (ritmic). [Var.: tâcâí vb. IV] – Tac1 + suf. -ăi.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) TÂCÂÍ vb. IV v. tăcăi.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a TÂCÂÍ vb. IV v. tăcăi.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)