saráci, saráci, s.m. (înv.) rândaș, grăjdar domnesc.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
sarácĭ m. (turc. saraç, șelar). Vechĭ. Rar. Grăjdar domnesc.
Sursa: Dicționaru limbii românești
saráci, saráci, s.m. (înv.) rândaș, grăjdar domnesc.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
sarácĭ m. (turc. saraç, șelar). Vechĭ. Rar. Grăjdar domnesc.
Sursa: Dicționaru limbii românești
SĂRĂCÍ, sărăcésc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A ajunge sau a face pe cineva să ajungă sărac (1), a-și pierde sau a face pe cineva să-și piardă avutul. 2. Tranz. și intranz. A face sau a deveni neroditor. 3. Tranz. A lua (cuiva) ceva, a lipsi (pe cineva) de un bun material. 4. Intranz. și tranz. A (se) împuțina. 5. Tranz. (Reg.) A compătimi. – Din sărac.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a sărăcí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sărăcésc, imperf. 3 sg. sărăceá; conj. prez. 3 să sărăceáscăSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită sărăcì v. 1. a aduce la sărăcie: el țara a sărăcit; 2. a ajunge sărac: toată familia a sărăcit; 3. a ajunge orfan: copiii se sărăcesc, femeile vădănesc POP.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
SĂRĂCÍ, sărăcesc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A ajunge sau a face pe cineva să ajungă sărac (1), a-și pierde sau a face pe cineva să-și piardă avutul. 2. Tranz. și intranz. A face sau a deveni neroditor. 3. Tranz. A lua (cuiva) ceva, a lipsi (pe cineva) de un bun material. 4. Intranz. și tranz. A (se) împuțina. 5. Tranz. (Reg.) A compătimi. – Din sărac.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
săraci - Adjectiv, masculin, Genitiv-Dativ, plural, nearticulat - pentru cuvantul sărac
săraci - Adjectiv, masculin, Nominativ-Acuzativ, plural, nearticulat - pentru cuvantul sărac