sărăcéi s.m. pl. (înv.) corp de călăreți în număr de 500 care, împreună cu scutelnicii (v.), formau călărimea Bucureștiului sub căpitanul spătăriei (v.).
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
SĂRĂCÉI s. m. pl. (Înv.) Soldați din cavaleria neregulată a Munteniei și a Moldovei. – Tc. sarıca.Sursa: Dicționarul limbii române moderne
sărăcéĭ m. pl. (formă romanizată din sarigele, saragele și sarangele, cum s’a zis întîi, d turc. saryca, gălbuĭ, gălbior, nume dat odinioară celeĭ celeĭ maĭ vechĭ călărimĭ turceștĭ, înlocuită pe urmă cu spahiiĭ fără ca numele să dispară, din cauza hainelor saŭ steaguluĭ lor, d. sarv, galben). Un corp de 500 de călărețĭ iregularĭ care, împreună cu ceĭ 500 de scutelnicĭ, constituĭaŭ călărimea Bucureștilor și eraŭ comandațĭ de căpitanu spătăriiĭ (Șăĭn.).
Sursa: Dicționaru limbii românești
sărăcei m. pl. od. corp de călăreți în număr de 500 cari, împreună cu scutelnicii, formau călărimea Bucureștilor sub căpitanul spătăriei: sărăcei, scutelnici, ageri călăreți BOL. [Formă românizată din saragele].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
Forme flexionare:
săracei - Adjectiv, feminin, Genitiv-Dativ, singular, articulat - pentru cuvantul sărac
sărăcei - Adjectiv, masculin, Nominativ-Acuzativ, plural, nearticulat - pentru cuvantul sărăcel
sărăcei - Adjectiv, masculin, Genitiv-Dativ, plural, nearticulat - pentru cuvantul sărăcel