SĂNEÁȚĂ s. f. v. sâneață.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a săneață f. V. sineață: vânătorii purtau sănețe OD.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
SĂNEÁȚĂ s. f. v. sâneață.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) SÂNEÁȚĂ, sânețe, s. f. Pușcă primitivă cu cremene. [Var.: săneáță s. f., sânéț s. n.] – Din sl. svinĩcĩ „plumb”.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a sâneáță s. f., g.-d. art. sânéței; pl. sânéțeSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită SÂNEÁȚĂ, sânețe, s. f. Pușcă primitivă cu cremene. [Var.: săneáță s. f., sânéț s. n.] – Din sl. svinĭcĭ „plumb”.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)