SĂCÚI, săcuie, s. n. (Reg.) Săculeț care se poartă atârnat de gât; trăistuță. ♦ Săculeț în care se pun la stors fagurii sau cașul. – Probabil lat. *sacculeus (< sacculus).Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a săcúi, săcúie, s.n. (reg.) 1. săculeț care se poartă atârnat de gât; trăistuță; săculeț în care se pun la stors fagurii. 2. săculeț în care se pune cașul la scurs; sedilă. 3. mezel de porc. 4. botniță pentru vițel.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
săcui, săcuiesc v. t. (intl.) 1. a aresta, a închide. 2. a ancheta sever pe cineva.Sursa: Dicționar de argou al limbii române săcúi (reg.) s. n., pl. săcúieSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită săcúĭ n., pl. uĭe (dim. d. sac). Serbia. Traistă, ghiozdan.
Sursa: Dicționaru limbii românești
Săcui pl. sau Székely, neam de Unguri cari locuesc în părțile răsăritene ale Ardealului, pe lângă Trotoș, Șiret și Prut. Regele Ladislau cel Sfânt îi așeză pe la 1080 ca grăniceri pentru paza Transilvaniei. [Ung. SZEK, ținut, țara Săcuilor fiind od. împărțită în cinci ținuturi, azi în două județe]. V. Pretoriul Săcuilor și Târgul Săcuilor.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
SĂCÚI, săcuie, s. n. (Reg.) Săculeț care se poartă atârnat de gât; trăistuță. ♦ Săculeț în care se pun la stors fagurii sau cașul. – Probabil lat. *sacculeus (<sacculus).Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)