sắlhă, -e, (silhă, sâlhă), s.f. – Pădure deasă prin care nu poți trece; zmnidă, stuhăt. – Din silha, sihla (cf. lat. silva).
Sursa: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș
sâlhă s.f. (reg.) 1. pădure deasă de copaci tineri; hățiș. 2. brad alb; pădure de brad; sihlă.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
sấlhă, s.f. – v. sălhă.
Sursa: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș
sâlhă f. Buc. V. sihlă: și acolo te ascunde într’o sâlhă verde POP.; 2. Tr. brad alb. [Origină necunoscută].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a