Am găsit 12 definiții pentru cuvantul/cuvintele suvac:

SUVÁC, suvace, s. n. Sulă (1) lungă. [Pl. și: suvacuri] – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a



SUVÁC, suvace, s. n. Sulă lungă de metal sau de lemn întrebuințată la confecționarea opincilor, la desfundat luleaua etc.; sulac. – Ngr. suvlaki.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

suvác s. n., pl. suváce
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

suvac n. Mold. undrea ciobănească. [V. suveică].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

suvác n., pl. urĭ saŭ și e (ngr. suvláki, frigăruĭe, dim. d. súvla, sugla, frigare, suvli, sugli, sulă, d. lat. súbula, sulă. V. sulă). Sulă mare (de lemn saŭ de corn): își desfundă pipa cu suvacu (Sadov. Săman. 3, 1035) Trans. Vergeaŭa (arbiu) cu care băĭețiĭ împing măduva de soc din pușcoace. – În est și suhác, în Trans. și sulhac.
Sursa: Dicționaru limbii românești

SUVÁC, suvace, s. m. Sulă (1) lungă. [Pl. și: suvacuri] – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

SUVÁC, suvace, s. n. Sulă (1) lungă. [Pl. și: suvacuri] – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

SUVÁC, suvace, s. n. Sulă lungă de metal sau de lemn întrebuințată la confecționarea opincilor, la desfundat luleaua etc.; sulac. – Ngr. suvlaki.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

suvác s. n., pl. suváce
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

suvac n. Mold. undrea ciobănească. [V. suveică].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

suvác n., pl. urĭ saŭ și e (ngr. suvláki, frigăruĭe, dim. d. súvla, sugla, frigare, suvli, sugli, sulă, d. lat. súbula, sulă. V. sulă). Sulă mare (de lemn saŭ de corn): își desfundă pipa cu suvacu (Sadov. Săman. 3, 1035) Trans. Vergeaŭa (arbiu) cu care băĭețiĭ împing măduva de soc din pușcoace. – În est și suhác, în Trans. și sulhac.
Sursa: Dicționaru limbii românești

SUVÁC, suvace, s. m. Sulă (1) lungă. [Pl. și: suvacuri] – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)