surpúș, surpúșuri, s.n. (reg.) surpătură.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
SURPÚȘ, surpușuri, s. n. (Reg.) Surpătură (2). – Din surpa + suf. -uș.Sursa: Dicționarul limbii române moderne
surpúș n., pl. urĭ. Loc pe unde se tot surpă pămîntu, ca pe coaste.
Sursa: Dicționaru limbii românești