SUPRESIÚNE, supresiuni, s. f. (Livr.) Suprimare. [Pr.: -si-u-] – Din fr. suppression, lat. suppressio, -onis.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
supresiúne s.f. (înv.) 1. suprimare, desființare, eliminare, înlăturare, lichidare. 2. omorâre, ucidere. 3. excludere, eliminare a unor semne grafice, cuvinte, paragrafe, capitole dintr-o lucrare; înlăturare.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
SUPRESIÚNE s.f. (Liv.) Suprimare. [< fr. suppression].
Sursa: Dicționar de neologisme
SUPRESIÚNE s. f. 1. suprimare. 2. (biol.) reluarea activității unei gene, pe care aceasta o pierduse în urma unei mutații. (< fr. suppression, lat. suppressio)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
supresiúne (înv.) (su-pre-si-u-) s. f., g.-d. art. supresiúnii; pl. supresiúniSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită *supresiúne f, (lat. suppressio. V. presiune). Acțiunea de a suprima. – Și suprimare.
Sursa: Dicționaru limbii românești
SUPRESIÚNE, supresiuni, s. f. (înv.) Suprimare. [Pr.: -si-u-] – Din fr. suppression, lat. suppressio, -onis.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)
