Am găsit 7 definiții pentru cuvantul/cuvintele supraviețuitor:

SUPRAVIEȚUITÓR, -OÁRE, supraviețuitori, -oare, s. m. și f. Persoană care a scăpat cu viață dintr-un cataclism, dintr-o nenorocire; persoană care supraviețuiește alteia. [Pr.: -țu-i-] – Supraviețui + suf. -tor (după fr. survivant).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a



SUPRAVIEȚUITÓR, -OÁRE s.m. și f. Cel care supraviețuiește altuia. [Pron. -vie-țu-i-. / < supraviețui + -tor, după fr. survivant].
Sursa: Dicționar de neologisme

SUPRAVIEȚUITÓR, -OÁRE s. m. f. cel care supraviețuiește altuia. (< supraviețui + -tor)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

supraviețuitór (su-pra-vie-țu-i-) s. m., pl. supraviețuitóri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

supraviețuitor a. care supraviețuiește.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

*supravĭețuitór, -oáre adj. și s. Care a supravĭețuit: supravĭețuitoriĭ catastrofeĭ transatlanticulu „Titanic” (1912).
Sursa: Dicționaru limbii românești

SUPRAVIEȚUITÓR, -OÁRE, supraviețuitori, -oare, s. m. și f. Persoană care a scăpat cu viață dintr-un cataclism, dintr-o nenorocire; persoană care supraviețuiește alteia. [Pr.: -țu-i-] – Supraviețui + suf. -tor (după fr. survivant).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)