Am găsit 12 definiții pentru cuvantul/cuvintele suprataxa:

SUPRATAXÁ, suprataxez, vb. I. Tranz. A adăuga sau a impune o suprataxă. – Din suprataxă (după fr. surtaxer).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a



SUPRATAXÁ vb. I. tr. A fixa o suprataxă, a impune o suprataxă. [< suprataxă, după it. sopratassare, fr. surtaxer].
Sursa: Dicționar de neologisme

SUPRATAXÁ vb. tr. a fixa, a impune o suprataxă. (după fr. surtaxer)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

suprataxá (a ~) (su-pra-) vb., ind. prez. 3 suprataxeáză
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

SUPRATAXÁ, suprataxez, vb. I. Tranz. A adăuga sau a impune o suprataxă. – Din suprataxă (după fr. surtaxer).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

SUPRATÁXĂ, suprataxe, s. f. Taxă suplimentară adăugată altei taxe fixate anterior. – Supra- + taxă (după fr. surtaxe).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

SUPRATÁXĂ s.f. Taxă suplimentară care se adaugă unei taxe fixate anterior. [< supra- + taxă, după it. sopratassa, fr. surtaxe].
Sursa: Dicționar de neologisme

SUPRATÁXĂ s. f. taxă suplimentară care se adaugă unei alte taxe fixate anterior. (după fr. surtaxe)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

supratáxă (su-pra-) s. f., g.-d. art. supratáxei; pl. supratáxe
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

suprataxă f. taxă adaosă.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

*supratáxă f., pl. e (după it. surtaxe). Taxă suplementară.
Sursa: Dicționaru limbii românești

SUPRATÁXĂ, suprataxe, s. f. Taxă suplimentară adăugată altei taxe fixate anterior. – Supra1- + taxă (după fr. surtaxe).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)