SUPRASOLICITÁRE, suprasolicitări, s. f. Acțiunea de a suprasolicita și rezultatul ei. – V. suprasolicita.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a SUPRASOLICITÁRE s.f. Faptul de a suprasolicita; solicitare excesivă; supraîncărcare. [< suprasolicita].
Sursa: Dicționar de neologisme
suprasolicitáre (su-pra-) s. f., g.-d. art. suprasolicitắrii; pl. suprasolicitắriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită SUPRASOLICITÁRE, suprasolicitări, s. f. Acțiunea de a suprasolicita și rezultatul ei. – V. suprasolicita.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
suprasolicitare - Verb, Infinitiv lung - pentru cuvantul suprasolicita