SUPRANUMERÁR, -Ă, supranumerari, -e, adj. Care este peste numărul prevăzut, fixat sau necesar. – Supra- + numerar (după fr. surnuméraire).Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
SUPRANUMERÁR, -Ă adj. Care se adaugă, care vine peste numărul fixat, necesar, obișnuit. [< supra- + numerar, după fr. surnuméraire].
Sursa: Dicționar de neologisme
SUPRANUMERÁR, -Ă adj. peste numărul fixat, necesar, obișnuit. (după fr. surnuméraire)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
supranumerár (su-pra-) adj. m., pl. supranumerári; f. supranumeráră, pl. supranumeráreSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită supranumerar a. care e în afară de numărul fixat: amploiat supranumerar.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
*supranumerár, -ă adj. (după fr. surnuméraire, lat. supernumerarius). Peste număru fixat orĭ obișnuit: funcționar supranumerar (care n’are leafă pînă la numirea definitivă). S. m. Un supranumerar.
Sursa: Dicționaru limbii românești
SUPRANUMERÁR, -Ă, supranumerari, -e, adj. Care este peste numărul prevăzut, fixat sau necesar. – Supra1- + numerar (după fr. surnuméraire).Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)
