SUPRACONDUCTIBILITÁTE s. f. (Fiz.) Stare a unor substanțe la temperaturi în apropiere de zero absolut și la intensități de câmp magnetic foarte mici, în care rezistivitatea lor electrică devine practic nulă; supraconducție. – Din fr. supraconductibilité.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a SUPRACONDUCTIBILITÁTE s.f. (Fiz.) Proprietate a unor metale sau aliaje aflate la temperaturi foarte scăzute de a-și pierde rezistența electrică; supraconducție. [Cf. fr. supraconductibilité].
Sursa: Dicționar de neologisme
SUPRACONDUCTIBILITÁTE s. f. proprietate a unor metale sau aliaje la temperaturi foarte scăzute de a-și pierde rezistența electrică; supraconductivitate, supraconducție. (< fr. supraconductibilité)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
supraconductibilitáte (su-pra-) s. f., g.-d. art. supraconductibilitắțiiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită SUPRACONDUCTIBILITÁTE s. f. (Fiz.) Stare a unor substanțe la temperaturi în apropiere de zero absolut și la intensități de câmp magnetic foarte mici, în care rezistivitatea lor electrică devine practic nulă; supraconducție. – Din fr. supraconductibilité.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)