SUPRA1- Element de compunere care înseamnă „deasupra”, „peste” sau care indică un sens superlativ și care servește la formarea unor substantive, a unor adjective și a unor verbe. – Din lat. supra, fr. supra-.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a SUPRA2 adv. (În notația bibliografică) Deasupra, mai sus, înainte. [Pr.: sú-] – Cuv. lat.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
SUPRA- Element prim de compunere savantă cu semnificația: 1. „Deasupra”, „peste”, „care se adaugă”. 2. „Supliment”, „adăugare”. 3. „Care trece peste o limită”, „exces”. 4. „Transcendent”, „de dincolo de lumea sensibilă”, „supranatural”. 5. „Superlativ”, „foarte”, „extraordinar”, „prea”. V. super-. [< fr. supra-, it. sopra-, cf. lat. supra].
Sursa: Dicționar de neologisme
SUPRA1- elem. super-. ()
Sursa: Marele dicționar de neologisme
SÚPRA2 adv. (ca trimitere bibliografică) deasupra, mai sus, mai înainte. (< lat. supra)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
supra- – Pref. care indică ideea de exces. Lat. supra-. În general traduce fr. sur-: supraalimenta, vb., din fr. suralimenter; supranatural, adj., din fr. surnaturel; suprataxă, s. f., din fr. surtaxe etc. În mod excepțional au rămas cu forma din fr. surexcita, vb., din fr. surexciter; surmena, vb., din fr. surmener; surprinde, vb., din fr. surprendre.Sursa: Dicționarul etimologic român *súpra (lat.) adv.Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
*súpra- (lat. supra, deasupra), prefix care arată superioritatea (în loc saŭ în rang): suprapun, suprastructură, suprataxă, supranatural. V. super-, infra-, sub-, iper-.
Sursa: Dicționaru limbii românești
SUPRA1- Element de compunere însemnând „deasupra”, „peste” sau indicând un sens superlativ, care servește la formarea unor substantive, a unor adjective și a unor verbe. – Din lat. supra, fr. supra-.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) SUPRA2 adv. (în notația bibliografică) Deasupra, mai sus, înainte. [Pr.: su-] – Cuv. lat.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)