SUPORTÁ, supórt, vb. I. Tranz. 1. A îndura, a răbda, a suferi. ♦ A admite, a tolera, a îngădui. 2. A susține o greutate, o povară; a rezista la... ♦ A avea sau a lua în sarcina sa o obligație bănească. – Din fr. supporter.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a SUPORTÁ vb. I. tr. 1. A îndura, a suferi, a răbda. ♦ A da voie, a permite, a tolera. 2. A sprijini, a susține o greutate. ♦ A avea (sau a lua) în sarcina sa (obligații bănești). [P.i. supórt. / < fr. supporter, cf. lat. supportare].
Sursa: Dicționar de neologisme
SUPORTÁ vb. tr. 1. a îndura, a suferi, a răbda. ◊ a da voie, a permite, a tolera. 2. a sprijini, a susține o greutate. ◊ a avea (sau a lua) în sarcina sa (obligații bănești). (< fr. supporter, lat. supportare)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
suporta, suport v. t. (pub.) a finanța.Sursa: Dicționar de argou al limbii române suportá (a ~) vb., ind. prez. 3 supórtă; conj. prez. 3 să supórteSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită suportà v. 1. a rezista: nu suport frigul; 2. a suferi cu răbdare: a suporta defectele cuiva.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
SUPORTÁ, suport, vb. I. Tranz. 1. A îndura, a răbda, a suferi. ♦ A admite, a tolera, a îngădui. 2. A susține o greutate, o povară; a rezista la... ♦ A avea sau a lua în sarcina sa o obligație bănească. – Din fr. supporter.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)