supleántă (su-ple-an-) s. f., g.-d. art. supleántei; pl. supleánteSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită supleánță, supleánțe, s.f. (înv.) funcția de supleant (v.).
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
SUPLEÁNȚĂ s. f. înlocuire temporară a unui funcționar, a unui membru dintr-o adunare, dintr-un birou. (< fr. suppléance)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
supleanță f. funcțiunea supleantului.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
*supleánță f., pl. e (fr. suppléance). Funcțiunea de supleant.
Sursa: Dicționaru limbii românești
Forme flexionare:
supleanta - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, articulat - pentru cuvantul supleant
supleantă - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, nearticulat - pentru cuvantul supleant