Am găsit 9 definiții pentru cuvantul/cuvintele super:

SUPER- Element de compunere care înseamnă „peste”, „deasupra”, „foarte” și care servește la formarea unor substantive, a unor adjective și a unor verbe. – Din fr. super-, lat. super.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

SUPER- Element prim de compunere savantă cu semnificația: 1. „Adăugare”, „adunare”, „suprapoziție”, „exces”. 2. „Care stă deasupra”, „superior”, „care trece dincolo”, „întrece”; „condiție, poziție superioară”. 3. „Extraordinar”, „superlativ”. V. supra-. [< fr. super-, lat. super].
Sursa: Dicționar de neologisme


SUPER1-/SUPRA pref. „superior”, „excesiv”, „deasupra, peste, care se adaugă”, „extraordinar”, „superlativ”. (< fr. super-, supra-, cf. lat. super, supra)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

SÚPER2 adj. (bot.; despre ovar) situat deasupra învelișurilor florale. (< fr. supère)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

super adj. invar. (adol.) formidabil, extraordinar.
Sursa: Dicționar de argou al limbii române

*súper adj. invar., adv.
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

*súper- (lat. super, deasupra), prefix care arată superioritatea (în loc saŭ în rang) saŭ abuzu: superpun, superfin, superfetațiune. V. supra-, iper-, extra-, stră- ș. a.
Sursa: Dicționaru limbii românești

SUPER1- Element de compunere însemnând „peste”, „deasupra”, „foarte”, care servește la formarea unor substantive, a unor adjective și a unor verbe. -- Din fr. super-, lat. super.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

SUPER2 adj. invar., adv. (Fam.) Extraordinar, formidabil, excelent. – Din fr. super.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)