Am găsit 3 definiții pentru cuvantul/cuvintele supăr:

súpăr, súpere, s.n. (înv.) 1. boală. 2. (pop.) supărare. 3. pagubă.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme



1) súpăr n., pl. ere. Vechi. Azĭ pop. Supărare, necaz, neplăcere (Let. II, 23, 48, 268).
Sursa: Dicționaru limbii românești

2) súpăr, a -á v. tr. (lat. súpero, -áre, întrec, covîrșesc, înving; it. soprare, pv. sp. pg. sobrar, a prisosi. – Supăr, superi, supără; să supere. V. subretă). Necăjesc, înciudez, irit: vorba asta l-a supărat, copiiĭ supăraŭ calu. Incomodez, jenez (strîng, rod): aceste ghete mă supără. Incomodez, importunez, plictisesc: o afacere care-l supără mult. V. refl. Mă înfurii: auzind asta, s’a supărat foc și a plecat. Mă supăr de ceva, mă supăr din pricina unuĭ lucru. Mă supăr pe cineva, 1) mă umplu de nemultămire din pricina luĭ, 2) rup relațiunile cu el.
Sursa: Dicționaru limbii românești

Forme flexionare:

supăr - Verb, Conjunctiv, prezent, persoana I, singular - pentru cuvantul supăra

supăr - Verb, Indicativ, prezent, persoana I, singular - pentru cuvantul supăra