SULTĂNÍCA s. f. art. (Reg.) Numele unui dans popular; melodie după care se execută acest dans. – Sultana (n. pr.) + suf. -ică.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a sultăníca (dans) s. f. art., neart. sultănícă, g.-d. art. sultănícii
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
SULTĂNÍCA s. f. art. Numele unui dans popular; melodie după care se execută acest dans. – Sultana (n. pr.) + suf. -ică.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) sultănică f. 1. un fel de horă a țăranilor din Muntenia; 2. pl. Bot. conduru-Doamnei.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
sultănícă f., pl. ele (d. sultană). Munt. Rar. Numele uneĭ hore. O floare numită maĭ des conduru doamneĭ. (V. condur).
Sursa: Dicționaru limbii românești
sultănică f. 1. un fel de horă a țăranilor din Muntenia; 2. pl. Bot. conduru-Doamnei.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
sultănícă f., pl. ele (d. sultană). Munt. Rar. Numele uneĭ hore. O floare numită maĭ des conduru doamneĭ. (V. condur).
Sursa: Dicționaru limbii românești