sulinár, sulinári, s.m. și sulináre, s.n. 1. (s.m.; reg.) variatate de crap de formă lunguiață; sulac. 2. (s.n.; înv. și reg.) tub de canal, pentru scurgerea apei. 3. (s.n.; înv. și reg.) copac tânăr sau trunchi de copac înalt, subțire și drept. 4. (s.n.; înv. și reg.) lemn gros, drept și rotund; carâmbul loitrei carului sau căruței. 5. (reg.) fiecare dintre cele două țepușe de pe coama caselor țărănești; bold, săgeată, suliță, țeapă. 6. (s.n.; reg.) mână curentă. 7. (s.n.; reg.) lăstar dat din tăietura trunchiul unei sălcii.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
sulinar (sulunar) n. 1. Tr. lemn gros cât un sul de car 2. pl. (Dâmbovița) țepușele unei case țărănești; 3. Zool. sulac.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
sulinár n, pl. e (ngr. sulinári și solinari, dim. d. solin, vgr. solén, tub, burlan; mrom. șulinar; bg. sulinar, țurțur). Vechĭ. Azĭ Trans. Conduct de apă (vechĭ și so-). Copac înalt, drept și supțire. Țepușă (prăjină) verticală pe acoperișu caseĭ țărăneștĭ. V. buduĭ, gurnă.
Sursa: Dicționaru limbii românești
sulinár, sulinári, s.m. și sulináre, s.n. 1. (s.m.; reg.) variatate de crap de formă lunguiață; sulac. 2. (s.n.; înv. și reg.) tub de canal, pentru scurgerea apei. 3. (s.n.; înv. și reg.) copac tânăr sau trunchi de copac înalt, subțire și drept. 4. (s.n.; înv. și reg.) lemn gros, drept și rotund; carâmbul loitrei carului sau căruței. 5. (reg.) fiecare dintre cele două țepușe de pe coama caselor țărănești; bold, săgeată, suliță, țeapă. 6. (s.n.; reg.) mână curentă. 7. (s.n.; reg.) lăstar dat din tăietura trunchiul unei sălcii.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
sulinar (sulunar) n. 1. Tr. lemn gros cât un sul de car 2. pl. (Dâmbovița) țepușele unei case țărănești; 3. Zool. sulac.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
sulinár n, pl. e (ngr. sulinári și solinari, dim. d. solin, vgr. solén, tub, burlan; mrom. șulinar; bg. sulinar, țurțur). Vechĭ. Azĭ Trans. Conduct de apă (vechĭ și so-). Copac înalt, drept și supțire. Țepușă (prăjină) verticală pe acoperișu caseĭ țărăneștĭ. V. buduĭ, gurnă.
Sursa: Dicționaru limbii românești