Am găsit 5 definiții pentru cuvantul/cuvintele suitor:

SUITÓR, -OÁRE, suitori, -oare, adj., s. f., s. m. 1. Adj. Care suie, urcă, ascendent; spec. (despre plante) agățător. 2. Adj. (Despre ritmul versurilor) Cu intonație crescândă; ascendent. 3. S. f. Trecere verticală sau înclinată prin care se realizează legătura între două lucrări miniere situate la nivele diferite sau între un orizont subteran și suprafață și care nu este echipată cu mijloace de transport. 4. S. m. (Înv.) Rudă în linie ascendentă. [Pr.: su-i-] – Sui + suf. -tor.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

suitór1 (rar) (su-i-) adj. m., pl. suitóri; f. sg. și pl. suitoáre
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită


suitór2 (rudă) (înv.) (su-i-) s. m., pl. suitóri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

suitór, -oáre adj. Care se suĭe (se agață): plante suitoare. S. m. și f. Ascendent (în rudenie).
Sursa: Dicționaru limbii românești

SUITÓR, -OÁRE, suitori, -oare, adj., s. f., s. m. 1. Adj. (Despre ritmul versurilor) Cu intonație crescândă; ascendent. 2. S. f. Trecere verticală sau înclinată prin care se realizează legătura între două lucrări miniere situate la nivele diferite sau între un orizont subteran și suprafață și care nu este echipată cu mijloace de transport. 3. S. m. (înv.) Rudă în linie ascendentă. [Pr.: su-i-] – Sui + suf. -tor.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)