suháriu (-ii), s. m. – (Trans.) Pîine cazonă. Rus. sucharj, pl. suchari (Tiktin; Candrea).Sursa: Dicționarul etimologic român suhàriu n. pesmet negru și tare pentru soldați. [Serb. SUHARĬ, (din SUH, uscat)].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
suharíŭ m. (rus. suhari, pesmețĭ, sing. suhárĭ, d. suh, uscat). Mold. Sec. 19. Pesmet soldățesc.
Sursa: Dicționaru limbii românești