SUFOCÁRE, sufocări, s. f. Acțiunea de a (se) sufoca și rezultatul ei; înăbușire, sufocație, asfixiere. – V. sufoca.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a SUFOCÁRE s.f. Faptul de a (se) sufoca; sufocație. [< sufoca].
Sursa: Dicționar de neologisme
sufocáre s. f., g.-d. art. sufocắrii; pl. sufocắriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită SUFOCÁRE, sufocări, s. f. Acțiunea de a (se) sufoca și rezultatul ei; înăbușire, sufocație, asfixiere. – V. sufoca.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
sufocare - Verb, Infinitiv lung - pentru cuvantul sufoca