SUFLETÉSC, -EÁSCĂ, sufletești, adj. Al sufletului; care ține de suflet, privitor la suflet; p. ext. moral, spiritual. – Suflet + suf. -esc.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
sufletésc (su-fle-) adj. m., f. sufleteáscă; pl. m. și f. sufletéștiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită sufletesc a. 1. ce ține de suflet: facultăți sufletești; 2. moral: om cu totul sufletesc PANN.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
sufletésc, -eáscă adj. (d. suflet). De suflet, al sufletului: datorie sufletească, fiŭ sufletesc. V. psihic, moral, spiritual.
Sursa: Dicționaru limbii românești
SUFLETÉSC, -EÁSCĂ, sufletești, adj. Al sufletului; care ține de suflet, privitor la suflet; p. ext. moral, spiritual. – Suflet + suf. -esc.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) 