Am găsit 7 definiții pentru cuvantul/cuvintele sufix:

SUFÍX, sufixe, s. n. Îmbinare de sunete sau un singur sunet care se adaugă după rădăcina sau după tema unui cuvânt pentru a crea cuvinte sau forme gramaticale noi. ◊ Sufix lexical = sufix care ajută la formarea cuvintelor noi, schimbând sensul sau categoria gramaticală a cuvântului de bază. Sufix gramatical (sau flexionar) = sufix cu ajutorul căruia se creează forme gramaticale. – Din fr. suffixe.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a



SUFÍX s.n. Sunet sau îmbinare de sunete care se adaugă la rădăcina unui cuvânt, creându-se astfel noi cuvinte, sensuri sau valori gramaticale. [Pl. -xe. / cf. fr. suffixe, lat. suffixus].
Sursa: Dicționar de neologisme

SUFÍX s. n. afix care se adaugă la rădăcina sau tema unui cuvânt, pentru a crea cuvinte sau forme gramaticale noi. (< fr. suffixe)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

sufíx s. n., pl. sufíxe
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

sufix n. silabă pusă la sfârșitul vorbelor spre a le modifica sensul: omen-esc, omen-ie.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

*sufíx n., pl. e (lat suf-fixus, înfipt [fixat] de desupt.V. fix). Gram. Terminațiune adăugată cuvîntului ca să-i modifice înțelesu. De ex.: român-esc, român-ește, Romîn-la.
Sursa: Dicționaru limbii românești

SUFÍX, sufixe, s. n. Afix care se adaugă după rădăcina sau după tema unui cuvânt pentru a crea cuvinte sau forme gramaticale noi. ◊ Sufix lexical = sufix care ajută la formarea cuvintelor noi, schimbând sensul sau categoria gramaticală a cuvântului de bază. Sufix gramatical (sau flexionar) = sufix cu ajutorul căruia se creează forme gramaticale. – Din fr. suffixe.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)