SUFÍTĂ1, sufite, s. f. Parte superioară a scenei, amenajată special pentru manevrarea dispozitivelor de iluminare, aerisire etc.; p. ext. element scenografic care acoperă sau decorează partea superioară a scenei. – Din it. soffitta, fr. soffite.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a SUFITĂ2 s. f. v. sofită.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
SUFÍTĂ1 s.f. Foaie de pânză din același material cu cortina, închisă la partea de sus a arlechinului. [< it. soffitto].
Sursa: Dicționar de neologisme
SUFÍTĂ2 s.f. v. sofită.
Sursa: Dicționar de neologisme
SUFÍTĂ s. f. partea superioară a scenei, amenajată pentru manevrarea dispozitivelor de iluminat, de aerisit etc.; (p. ext.) foaie de pânză din același material cu cortina, închisă la partea de sus a arlechinului. (< it. soffitta, fr. soffite)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
sufítă (parte a scenei) s. f., g.-d. art. sufítei; pl. sufíteSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită SUFÍTĂ1, sufite, s. f. Parte superioară a scenei, amenajată special pentru manevrarea dispozitivelor de iluminare, aerisire etc.; p. ext. element scenografic care acoperă sau decorează partea superioară a scenei. – Din it. soffitta, fr. soffite.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)
SUFÍTĂ2 s. f. V. sofită.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)