SUFERÍRE, suferiri, s. f. (Înv.) Faptul de a suferi; suferință. – V. suferi.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a suferíre (înv.) s. f., g.-d. art. suferírii; pl. suferíriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
suferire f. suferință: după suferiri multe, inima se ’mpietrește GR. AL.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
SUFERÍRE, suferiri, s. f. (înv.) Faptul de a suferi; suferință. – V. suferi.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
suferire - Verb, Infinitiv lung - pentru cuvantul suferi