SUCOMBÁ, sucómb, vb. I. Intranz. (Livr.) A muri, a deceda. – Din fr. succomber.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a SUCOMBÁ vb. I. intr. (Liv.) A muri, a deceda; a pieri. ♦ (Fig.) A fi zdrobit, învins. [P.i. sucómb, 3,6 -bă. / < fr. succomber, cf. lat. succumbere].
Sursa: Dicționar de neologisme
SUCOMBÁ vb. intr. 1. a muri, a deceda. 2. (fig.) a fi zdrobit, învins. (< fr. succomber)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
sucombá (a ~) vb., ind. prez. 3 sucómbăSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită sucombà v. 1. a nu putea rezista: a sucomba durerii. 2. a fi învins, a cădea sub o putere covârșitoare: a sucomba după ani de luptă.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
SUCOMBÁ, sucómb, vb. I. Intranz. A muri, a deceda. – Din fr. succomber.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)