SUBÎNCHIRIÁ, subînchiriez, vb. I. Tranz. A da cu chirie un imobil sau o parte dintr-un imobil închiriat pe seama sa. ◊ A lua cu chirie de la chiriașul principal o parte dintr-un imobil sau întregul imobil. [Pr.: -ri-a] – Sub1- + închiria (după fr. sous-louer).Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a SUBÎNCHIRIÁ vb. I. tr. A da cu chirie un imobil (sau o parte dintr-un imobil) închiriat pe seama sa. ♦ A închiria o parte dintr-un imobil de la locatarul principal. [Pron. -ri-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < sub- + închiria, după fr. sous-louer].
Sursa: Dicționar de neologisme
SUBÎNCHIRIÁ vb. tr. a da cu chirie (o parte dintr-)un imobil, închiriat pe seama sa. ◊ a închiria o parte dintr-un imobil de la locatarul principal. (după fr. sous-louer)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
!subînchiriá (a ~) (su-bîn-, -ri-a/sub-în-) vb., ind. prez. 3 subînchiriáză, 1 pl. subînchiriém (-ri-em); conj. prez. 3 să subînchiriéze; ger. subînchiriínd (-ri-ind)Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită subînchirià v. a închiria o parte a casei luată cu chirie.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
SUBÎNCHIRIÁ, subînchiriez, vb. I. Tranz. A da cu chirie un imobil sau o parte dintr-un imobil închiriat pe seama sa. ♦ A lua cu chirie de la chiriașul principal o parte dintr-un imobil sau întregul imobil. [Pr.: -ri-a] – Sub1- + închiria (după fr. sous-louer).Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)