SUBZISTÉNȚĂ s. f. Faptul de a subzista; (concr.) cea ce servește la asigurarea existenței materiale; hrană. ◊ (Înv.) Serviciu de subzistență = serviciu care se îngrijea de aprovizionarea cu alimente și cu mijloace de întreținere a unei unități militare. – După fr. subsistance.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
SUBZISTÉNȚĂ s.f. Ceea ce servește la întreținere; hrană. [Cf. fr. subsistance, lat. subsistentia].
Sursa: Dicționar de neologisme
SUBZISTÉNȚĂ s. f. faptul de a subzista. ◊ ceea ce servește la întreținerea vieții; hrană. (< fr. subsistance, lat. subsistentia)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
subzisténță s. f., g.-d. art. subzisténțeiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită SUBZISTÉNȚĂ s. f. Faptul de a subzista; (concr.) ceea ce servește la asigurarea existenței materiale; hrană. ♦ (înv.) Serviciu de subzistență = serviciu care se îngrijea de aprovizionarea cu alimente și cu mijloace de întreținere a unei unități militare. – După fr. subsistance.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
subzistenta - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, articulat - pentru cuvantul subzistent
subzistentă - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, nearticulat - pentru cuvantul subzistent
