SUBURBÍE, suburbii, s. f. Cartier mărginaș al unui oraș (mare). ♦ Comună suburbană. [Acc. și: subúrbie] – Din lat. suburbium.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a SUBURBÍE s.f. Cartier situat la marginea unui oraș mare. ♦ Comună suburbană. [Gen. -iei. / < lat. suburbium].
Sursa: Dicționar de neologisme
SUBURBÍE/SUBÚRBIE s. f. cartier mărginaș al unui oraș mare; foburg. ◊ comună suburbană. (< lat. suburbium)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
suburbíe/subúrbie (su-bur-bi-e/sub-ur-) s. f., art. suburbía/subúrbia (-bi-a), g.-d. art. suburbíei/subúrbiei; pl. suburbíi/subúrbii, art. suburbíile/ subúrbiile (-bi-i-)Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită suburbie f. mahala.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
*subúrbie f. (formă rus. îld. suburbiŭ, lat. sub-urbium. Rușiĭ zic și subsidiĭa ș. a. multe, „subsidiŭ” V. urbe). Mahala, cartier.
Sursa: Dicționaru limbii românești
SUBURBÍE, suburbii, s. f. Cartier mărginaș al unui oraș (mare). ♦ Comună suburbană. [ Acc. și: subúrbie] – Din lat. suburbium.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)
SUBURBÍE, suburbii, s. f. Cartier mărginaș al unui oraș (mare). ♦ Comună suburbană. [Acc. și: subúrbie] – Din lat. suburbium.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a SUBURBÍE s.f. Cartier situat la marginea unui oraș mare. ♦ Comună suburbană. [Gen. -iei. / < lat. suburbium].
Sursa: Dicționar de neologisme
SUBURBÍE/SUBÚRBIE s. f. cartier mărginaș al unui oraș mare; foburg. ◊ comună suburbană. (< lat. suburbium)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
suburbíe/subúrbie (su-bur-bi-e/sub-ur-) s. f., art. suburbía/subúrbia (-bi-a), g.-d. art. suburbíei/subúrbiei; pl. suburbíi/subúrbii, art. suburbíile/ subúrbiile (-bi-i-)Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită suburbie f. mahala.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
*subúrbie f. (formă rus. îld. suburbiŭ, lat. sub-urbium. Rușiĭ zic și subsidiĭa ș. a. multe, „subsidiŭ” V. urbe). Mahala, cartier.
Sursa: Dicționaru limbii românești
SUBURBÍE, suburbii, s. f. Cartier mărginaș al unui oraș (mare). ♦ Comună suburbană. [ Acc. și: subúrbie] – Din lat. suburbium.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)