SUBROGAȚIÚNE s. f. v. subrogație.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a SUBROGAȚIÚNE s.f. v. subrogație.
Sursa: Dicționar de neologisme
subrogați(un)e f. substituțiune juridică: plata prin subrogațiune.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
*subrogațiúne f. (lat. sub-rogatio. V. rugăcĭune). Jur. Substituțiune în dreptu altuĭa. – Și -áție și -áre.
Sursa: Dicționaru limbii românești
SUBROGAȚIÚNE s. f. v. subrogație.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)