Am găsit 10 definiții pentru cuvantul/cuvintele suber:

SÚBER s. n. (Bot.) Țesut de apărare care se formează la suprafața organelor plantelor (de obicei în scoarța tulpinilor, a rădăcinilor și a tuberculilor), unde epiderma e înlocuită cu celule a căror membrană se află impregnată cu suberină. – Din lat., fr. suber.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a



SÚBER s.n. (Bot.) Țesut vegetal format din celule moarte, constituentul principal al scoarței; plută. [< fr., lat. suber].
Sursa: Dicționar de neologisme

SÚBER s. n. țesut vegetal din celule moarte, constituentul principal al scoarței; plută. (< fr., lat. suber)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

súber s. n.
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

SÚBER s. n. (Bot.) Țesut de apărare care se formează la suprafața organelor plantelor (de obicei în scoarța tulpinilor, a rădăcinilor și a tuberculilor), unde epidemia e înlocuită cu celule a căror membrană se află impregnată cu suberină. – Din lat., fr. suber.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

ȘÚBER, șubere, s. n. 1. (Tehn.) Dispozitiv cu care se reglează închiderea sau deschiderea unui orificiu de trecere pentru lichide sau gaze. 2. (Min.) Dispozitiv în formă de pâlnie, prevăzut cu un organ de reglare, montat la capătul inferior al unui rostogol, prin care alunecă materialul care se încarcă în vagonete. – Din germ. Schieber.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

ȘÚBER s.n. 1. (Mine) Dispozitiv în formă de pâlnie pentru încărcarea vagonetelor. 2. (Tehn.) Obturator pentru reglarea tirajului la căldările de abur și la cuptoare. [< germ. Schieber].
Sursa: Dicționar de neologisme

ȘÚBER s. n. piesă mobilă în formă de placă, cu mișcare de translație ghidată, la închiderea parțială sau completă a unui orificiu ori canal prin care se scurge un fluid, un material granulat etc. (< germ. Schieber)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

șúber s. n., pl. șúbere
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

ȘÚBER, șubere, s. n. 1. (Tehn.) Dispozitiv cu care se reglează închiderea sau deschiderea unui orificiu de trecere pentru lichide sau gaze. 2. (Min.) Dispozitiv în formă de pâlnie, prevăzut cu un organ de reglare, montat la capătul inferior al unui rostogol, prin care alunecă materialul care se încarcă în vagonete. – Din germ. Schieber.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)