STÂRV, stârvuri, s. n. Cadavru (de animal); leș, hoit, mortăciune. – Din sl. struvo.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a stârv s. n., pl. stấrvuriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
stârv n. mortăciune, mai ales de animal: câinele de stârvuri nu moare PANN. [Slav. STRŬVĬ, cadavru].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
STÂRV, stârvuri, s. n. Cadavru (de animal); leș, hoit, mortăciune. – Din sl. struvo.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)