STUPIZÉNIE, stupizenii, s.f. Stupiditate (2).
Sursa: Dicționarul limbii române contemporane
STUPIZÉNIE, stupizenii, s. f. (Rar) Stupiditate (2). – Stupid + suf. -enie.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
stupizénie (fam.) (-ni-e) s. f., art. stupizénia (-ni-a), g.-d. art. stupizéniei; pl. stupizénii, art. stupizéniile (-ni-i-)Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită STUPIZÉNIE, stupizenii, s. f. (Fam.) Stupiditate (2). – Stupid + suf. -enie.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)