Am găsit 11 definiții pentru cuvantul/cuvintele stupă:

STÚPĂ1 s. f. Nume dat firelor de cânepă rămase între dinții daracului după scoaterea fuiorului. ♦ Câlți de cânepă sau de bumbac cu care se curăță uneltele, mașinile etc. ♦ Dop de câlți, de cârpe sau de hârtie care se pune în pușcă sau în cartuș deasupra pulberii ori alicelor; fuituială. – Lat. stuppa.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a



STÚPĂ2, stupe, s. f. Monument religios indian destinat comemorării sau păstrării relicvelor unei căpetenii budiste. – Din fr. stupa.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

STÚPĂ s.f. Monument funerar hindus în care se păstrează cenușa sau relicvele unei căpetenii budiste. [< fr. stoupa, sanscr. stupa].
Sursa: Dicționar de neologisme

STÚPĂ s. f. monument funerar hindus în care se păstrează cenușa sau relicvele unei căpetenii budiste. (< fr. stupa)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

stúpă (-pe), s. f. – Cîlți, canură. Lat. stuppa (Pușcariu 1663; Philippide, II, 655; REW 8332), cf. it. stoppa, prov., cat., sp., port. estopa, fr. étoupe, alb. stupë.
Sursa: Dicționarul etimologic român

stúpă (pop.) s. f., g.-d. art. stúpei; pl. stúpe
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

stupă f. Tr. 1. câlți; 2. Banat: calitate mai bună de cânepă. [Lat. STUPA].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

stúpă f., pl. e (lat. stŭppa [d. vgr. stýppe, stýpe], cîlț; it. stoppa, pv. sp. pg. estopa, fr étoupe. V. stupilă, stop, astup). Ban. Cîlt de cînepă de calitatea cea maĭ bună.
Sursa: Dicționaru limbii românești

STÚPĂ1, stupe, s. f. (Pop.) Nume dat firelor de cânepă rămase între dinții daracului după scoaterea fuiorului. ♦ Câlți de cânepă sau de bumbac cu care se curăță uneltele, mașinile etc. ♦ Dop de câlți, de cârpe sau de hârtie care se pune în pușcă sau în cartuș deasupra pulberii ori alicelor; furtuială. – Lat. stuppa.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

STÚPĂ2, stupe, s. f. Monument funerar budist, format dintr-un soclu poligonal, având deasupra un corp cilindric acoperit cu o cupolă. – Din fr. stupă.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

ștúpă s.f. sg. (reg.) arpagic, orceag.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme