STUFĂRÍȘ, stufărișuri, s. n. 1. Loc pe care crește stuf mult și des; stuf care crește pe un asemenea loc; stufărie, stufăraie. 2. Desime, desiș, tufiș. [Var.: (reg.) stuhăríș s. n.] – Stuf + suf. -ăriș.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a stufăríș s. n., pl. stufăríșuriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
stufăriș n. V. stufiș.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
stufăríș n., pl. urĭ. Maĭ rar. Stufărie.
Sursa: Dicționaru limbii românești
STUFĂRÍȘ, stufărișuri, s. n. 1. Loc pe care crește stuf mult și des; stuf care crește pe un asemenea loc; stufarie, stufăraie. 2. Desime, desiș, tufiș. [Var.: (reg.) stuhăríș s. n.] – Stuf + suf. -ăriș.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)