STUDIÁ, studiéz, vb. I. 1. Tranz. A depune o muncă intelectuală susținută, sistematică, pentru însușirea de cunoștințe temeinice într-un anumit domeniu; a învăța. 2. Tranz., refl. și refl. recipr. A (se) observa cu atenție, a (se) examina (din toate punctele de vedere); a (se) analiza, a (se) cerceta. 3. Refl. A-și impune o anumită atitudine, un anumit fel de a fi, mai ales atunci când se știe observat, examinat de cineva. [Pr.: -di-a] – Din it. studiare.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a STUDIÁ vb. I. tr. 1. A se ocupa de cercetare; a învăța. 2. A analiza, a cerceta. ♦ tr., refl. A (se) observa, a (se) cerceta cu atenție. [Pron. -di-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < it. studiare].
Sursa: Dicționar de neologisme
STUDIÁ vb. I. tr. 1. a se ocupa cu munca de cercetare; a învăța. 2. a analiza, a cerceta. II. tr., refl. a (se) observa, a (se) cerceta cu atenție. (< it. studiare)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
studiá (-iéz, -át), vb. – A cerceta, a observa. It. studiare. – Der. studiu, s. n., din lat. studium, dublet al lui studio, s. n. (cabinet, mică locuință independentă), din it. studio; studios, adj., din fr. studieux; student, s. m., din it. studente; studentă, s. f.; studențesc, adj. (de student); studențime, s. f. (mulțime de studenți).Sursa: Dicționarul etimologic român studia, studiez v. t., v. i. a consuma băuturi alcoolice.Sursa: Dicționar de argou al limbii române studiá (a ~) (-di-a) vb., ind. prez. 3 studiáză, 1 pl. studiém (-di-em); conj. prez. 3 să studiéze; ger. studiínd (-di-ind)Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită studià v. 1. a se deda studiului; 2. a căuta să știe: a studia muzica; 3. fig. a observa cu atențiune: a studia pasiunile omenești; 4. a învăța pe din afară: a-și studia lecțiunea.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
STUDIÁ, studiez, vb. I. 1. Tranz. A depune o muncă intelectuală susținută, sistematică, pentru însușirea de cunoștințe temeinice într-un anumit domeniu; a învăța. 2. Tranz., refl. și refl. recipr. A (se) observa cu atenție, a (se) examina (din toate punctele de vedere); a (se) analiza, a (se) cerceta. 3. Refl. A-și impune o anumită atitudine, un anumit fel de a fi, mai ales atunci când se știe observat, examinat de cineva. [Pr.: -di-a] – Din it. studiare.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)