STRĂINÍME s. f. Lume străină, mulțime de străini. ◊ Loc. adv. Prin (sau în) străinime = prin (sau în) străini. – Din străin + suf. -ime.Sursa: Dicționarul limbii române moderne străiníme f. (d. străin). Mulțime de străinĭ. – În vest stre-.
Sursa: Dicționaru limbii românești