STRUNGÁR1, strungari, s. m. Muncitor calificat în prelucrarea pieselor la strung. [Var.: (reg.) strugár s. m.] – Strung + suf. -ar.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a STRUNGÁR2, strungari, s. m. Cioban care mînă oile la strungă pentru a fi mulse. – Strungă + suf. -ar.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
strungár, -ă, s.m. și n., adj. 1. (s.m.; pop.) cioban care mână oile la strungă, pentru a fi mulse; strungaci, strungaș, mânător, mânzar, mânzărar. 2. (s.n.; reg.; în forma: strungariu) preducea, potricală, perforator. 3. (s.m.; reg.) deschizătură îngustă prin care trec oile pe rând; strungă, portiță, strungăreață. 4. (s.n.; reg.) coclet (la războiul de țesut). 5. (reg.; în forma: strungariu) miuerușcă, femelă. 6. (adj.; reg.; despre oameni) cu strungăreață, strungaci, strungaș.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
strungár s. m., pl. strungáriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită strungar m. lucrător la strung.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
strungar m. cioban tânăr: care mână oile în strungă.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
1) strungár m. (d. strungă). Băiat care mînă oile în strungă. V. scutar.
Sursa: Dicționaru limbii românești
2) strungár m. Vest. Strugar.
Sursa: Dicționaru limbii românești
STRUNGÁR1, strungari, s. m. Muncitor calificat în prelucrarea pieselor la strung. [Var.: (reg.) strugár s. m.] – Strung + suf. -ar.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) STRUNGÁR2, strungari, s. m. Cioban care mână oile la strungă pentru a fi mulse. – Strungă + suf. -ar.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)