STRUG, strugi, s. m. (Reg.) Tulpină târâtoare; rug.Sursa: Dicționarul limbii române moderne strug n. Mold. V. strung.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
1) strug m. V. strugure.
Sursa: Dicționaru limbii românești
2) strug n., pl. urĭ (vsl. strugŭ, răzuitoare; bg. rus. strug, strug. V. strujesc). Est. Mașină de strujit, de rătunzit și ornat lemnu (picĭoarele de mese, de scaune) saŭ metalu (sfeșnicele de biserică). Piesa se fixează pe strug, se învîrtește și se lucrează cu diferite instrumente. – În vest strung. V. răzuș.
Sursa: Dicționaru limbii românești
STRUG, strugi, s. m. (Reg.) Tulpină târâtoare; rug.Sursa: Dicționarul limbii române moderne strug n. Mold. V. strung.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
1) strug m. V. strugure.
Sursa: Dicționaru limbii românești
2) strug n., pl. urĭ (vsl. strugŭ, răzuitoare; bg. rus. strug, strug. V. strujesc). Est. Mașină de strujit, de rătunzit și ornat lemnu (picĭoarele de mese, de scaune) saŭ metalu (sfeșnicele de biserică). Piesa se fixează pe strug, se învîrtește și se lucrează cu diferite instrumente. – În vest strung. V. răzuș.
Sursa: Dicționaru limbii românești